sâmbătă, 4 decembrie 2010

Pomelo, frisca, turnulete. Povestea unor prieteni

Partea I
Totul a inceput la un poker cu un "padre" intins cu placa. Nuuu e doar o legenda. Istoria incepe cu POMELO.
Eram 6 studenti la isto, in anul I; bine inca suntem dar nu mai conteaza asta. Legenda spune ca intr-o seara de marti 6 colegi s-au intalnit intr-un camin la o partida de poker. Un alt scop era sperierea unui animalut de camera. Eram 4 baieti si 2 nebune de fete care se distrau in jurul unei mese mai putin rotunde... Ras, joc fara de miza, linoleum insetat de vin... Un "padre" spune: "eu vreau sa ma intind cu placa". De rezultat s-a speriat si oglinda, dar probabil si apa, cand s-a bagat disperat sub dus ca sa scape de "intins".
Asa cum am mai spus este doar o legenda, pentru ca nu exista dovezi. Aaaa... pozele nu sunt dovezi, nu?
Adevarul istoric spune ca intr-o duminica cei 6 au primit o invitatie de la o colega. Din seara aceea nu mai suntem 6 ci 7, care poarta numele de "Gasca pomelo".
Ca sa nu merg cu mainile in buzunar la cea care avea sa devina "mami" am dus un pomelo. Nici prin cap nu mi-a trecut ce avea sa urmeze. Sticle de vin, pizza, tigari, povesti si barfe. Pana aici nimic deosebit. Dar urmeaza intriga:
"- Hai sa mancam pomelo!
- Ce-i aia pomelo? intreaba "scoica"
- Las ca vezi!
- Da cum se beleste pomelo?
- In sens invers..."
In acel moment a inceput procesul de scriere a unui bestseller: "101 dume cu pomelo". Timp de 4 ore toata gasca a ras cu lacrimi, de pomelo, de cum ma chinuiam sa-l curat, de cutitul infipt in mijlocul lui etc.
Inca din a doua zi, cand "mami" a adus jumatatea de pomelo ramasa (adica aia chinuita de care nimeni nu mai vroia sa se atinga) la faculta si pana in ziua de azi, colegii ne intreaba: "Care e faza cu pomelo?". Raspunsul nostru vine mereu: "E o poveste lunga".
Sfarsitul partii I

vineri, 3 decembrie 2010

Viata de camin...

Viata de camin… dupa doua luni nu cred ca am gasit inca un cuvant care sa exprime exact cum e ea. Totusi cred ca e mai mult un sentiment, sau mai bine zis o stare de spirit care se leaga de personalitatea fiecaruia. Poti sa stai in camin si sa nu traiesti viata de camin.
E tarziu sau prea devreme, nu ma pot hotara. stau si fumez o tigara pe hol, intr-o lumina difuza venind de la un etaj superior… inca mai urla muzica pe la vre-o camera, 200 si ceva.. nu prea imi pasa. De la un moment nici nu-ti mai pasa daca langa tine se da un chef, daca colega s-a intors de la intalnirea cu ex-ul sau daca patul de pe la 3 scartie cam tare…
Mai bantuie si portaru sa vada cine nu doarme, ar schimba si el o vorba cu cineva… suntem tineri si petrecareti… traim intr-un chef continuu… garnisit cu foame, lipsa de fonduri, fum de tigara in exces, peturi de bere peste tot. Tarim in mizerie, fizica sau metafizica, ne trezim cu cerceii nostrii in urechile altora, cu tubul de pasta de dinti umplut cu aer, cu alcineva mirosind a parfumul nostru si cu tocurile care clampane mereu, compunand un mas de prost gust …
 Patetica mai e si viata noastra, viata in C3 Lipova.